damndamn

Ești incă o pierdere in plus...ce mi-a alunecat, ce mi-a căzut ... am incercat dar n-am putut să te țin. Asta e acum, crede-ma, pot și fără. Ești doar o amintire in degradare, nu mai faci diferența. Ca toate lucruile pierdute fără să-mi dau seama, ca de fiecare dată cand pierd un apus, incerc măcar să prind răsăritul de-a doua zi chiar dacă poate plouă ca acum, și mi-am pierdut umbrela si gluga...partea bună e asta! E duelul ce-l port cu viața in fiecare clipă, cand soarta in care nu cred se revoltă și caut să gasesc măcar o ușă deschisă plătind prețul... Dar n-are nimic, e doar o pierdere in plus...ceva primit și luat inapoi deodata, fără vreun avertisment, ceva ce pe moment imi transformă paradisul in infern.
Am pierdut trenuri, avioane, nu doar odată portofelul, am pierdut bani, adrese, numere de telefon dar niciodata orgolilul. Și se transformă din calitate in defect cand mă face să-mi pierd autocontrolul, dar nu mă las...La urma urmei e doar o alta plecare din viața mea care mai devreme sau mai tarziu va fi inlocuită, intrun viitor in care tu vei fi doar un perfect compus, șters, uitat, vei fi o poză aruncată intrun sertar inchis printre alte mărunțișuri.
Ore măsurate in durere, dureri de cap, de ochi, de inimă ... de suflet ... de sânge ... de oase ... asta nu inseamnă că e prea târziu să mă iau la palme, să mă fac să-mi revin. In fond e doar un pariu pierdut, o promisiune in care am crezut și care n-a fost să fie ... mda ... important e că nu mi-am pierdut demnitatea. Și crede-mă nu mai vreau să ascult, vreau să-mi revin, vreau să pot să te percep doar ca pe o altă pierdere inutilă.

..

7:30 ceasu'suna, ma scol cu sindromul "criza de inutilitate" si chef sa fac ordine, ma inchid in baie, ma lipesc de usa si pic ... devin constienta ca toate noutatile pe care le vreau sunt ascunse in mine, o sa ma schimb! Asta o sa fac, important e sa cred cu adevarat! Zic STOP! Paranoia! Intorc pagina! Si invatand sa zic NU, o sa ma schimb!
Deschid usa si in timp ce ies rasare in mine dorinta de-a respira un alt aer, de-a pleca din casa asta prea plina de amintiri, bucati de tristete ... si in timp ce-mi numar greselile ce pana acum ceva timp mi se pareau prea grele, imi spun: o sa ma schimb! Am un vis! Salut si plec, si daca o sa gresesc e treaba mea! In adancul sufletului stiu oricum ca o sa raman aceasi! O sa daram zidurile si problemele, nu o sa poti sa ma convingi ca nu sunt in stare! Si o sa ma vezi deschisa ca un lacat fara cheie, cu un alt orizont in față! Nu ma astept la nimic, o sa depinda tot doar de mine, important e sa cred cu adevarat! Acum stiu ca e asa, n-o sa mai zic "de maine" ci "de acum"!
7:40 ... eu am un vis!!

Te ador pana la infinit.. si inapoi.

Ti-ai pus intrebarea vreodata , de ce mergi greoi pe strada , hoinarind fara sa te gandesti la nimic , cu capu limpede , dar de fapt plin de ranchiuna si iubire in acelasi timp? Te-ai intrebat de ce cazi in goluri fara margini si foarte adanci , si parintii incearca sa te scoata cu intrebari enervante de genul : "Cata , unde te gandesti?" Oare asta sa fie rodul disciplinarii copiilor , la care parintii au muncit atat timp educandu-i? NUUUU! Este vorba de perioada in care esti indragostit/a , mai cititorule /cititoareo. E perioada aia in care poti sa fii sarac / bogat / prost / destept / tampit / idiot / nasol / stresant / emo / etc. Cu toate astea , e cea mai frumoasa perioada a vietii.