damndamn

Ești incă o pierdere in plus...ce mi-a alunecat, ce mi-a căzut ... am incercat dar n-am putut să te țin. Asta e acum, crede-ma, pot și fără. Ești doar o amintire in degradare, nu mai faci diferența. Ca toate lucruile pierdute fără să-mi dau seama, ca de fiecare dată cand pierd un apus, incerc măcar să prind răsăritul de-a doua zi chiar dacă poate plouă ca acum, și mi-am pierdut umbrela si gluga...partea bună e asta! E duelul ce-l port cu viața in fiecare clipă, cand soarta in care nu cred se revoltă și caut să gasesc măcar o ușă deschisă plătind prețul... Dar n-are nimic, e doar o pierdere in plus...ceva primit și luat inapoi deodata, fără vreun avertisment, ceva ce pe moment imi transformă paradisul in infern.
Am pierdut trenuri, avioane, nu doar odată portofelul, am pierdut bani, adrese, numere de telefon dar niciodata orgolilul. Și se transformă din calitate in defect cand mă face să-mi pierd autocontrolul, dar nu mă las...La urma urmei e doar o alta plecare din viața mea care mai devreme sau mai tarziu va fi inlocuită, intrun viitor in care tu vei fi doar un perfect compus, șters, uitat, vei fi o poză aruncată intrun sertar inchis printre alte mărunțișuri.
Ore măsurate in durere, dureri de cap, de ochi, de inimă ... de suflet ... de sânge ... de oase ... asta nu inseamnă că e prea târziu să mă iau la palme, să mă fac să-mi revin. In fond e doar un pariu pierdut, o promisiune in care am crezut și care n-a fost să fie ... mda ... important e că nu mi-am pierdut demnitatea. Și crede-mă nu mai vreau să ascult, vreau să-mi revin, vreau să pot să te percep doar ca pe o altă pierdere inutilă.